FAQ: Ce este Mișcarea Zeitgeist [TZM]?

Mișcarea Zeitgeist este un grup + mișcare care promoveaza în mod non-violent sustenabilitatea mediului, care are activitate în peste o mie de filiale regionale răspândite în 70 de țări. Structura de bază a mișcării constă în filiale, echipe, proiecte și evenimente. În principal, filialele sunt cele care definesc mișcarea iar fiecare filială contribuie la răspândirea conștientizării problemelor sociale din prezent cât și la exprimarea soluțiilor și metodelor logice și științifice disponibile la momentul dat. De asemenea încă o sarcină atribută este de a actualiza sistemul social cu scopul de a crea o societate globală realmente responsabilă, sustenabilă și pașnică. Lucrând la proiecte comunitare și educaționale, la scară regională cât și globală, țelul organizației este de a obține o mișcare globală, unificând oamenii fără distincție de țară, religie sau ideologie politică prin valori comune cu referire la supraviețuire și sustenanță pe care cu toții le împărtășim în mod invariabil.

Ipoteza mișcării este dacă destulă presiune educațională și partizană este exercitată, în tandem cu sistemul social care cedează, aceasta va împiedica și izgoni instituțiile politice, comerciale și naționaliste, lăsând loc pentru rezolvarea defectelor inerente acestora. Este în perspectiva noastră că agențiile tradiționale ale politicii și comerțului ca forțe pentru efectuarea schimbărilor nu vor obține țelurile necesare pentru a crea un sistem social sustenabil și omenos. Spunem asta deoarece aceste agenții par a fi înnăscute din aceleași concepții tradiționaliste defecte care au creat problemele în sine.

Scopul tranzițional, de îndată ce o prezență și presiune globală este obținută, este de a implementa un model economic care urmează principiile științei în raport cu factorii tehnici care permit prosperitatea speciei umane, a sănătății publice și a responsabilității către mediul înconjurător. Acest model, fiind bazat pe administrarea resurselor și drept natural (știință) ca puncte de pornire înaintea oricăror decizii și procese, este de multe ori numit ”Resource-Based Economic Model” (Modelul Economic Bazat pe Resurse, MEBR). Însă realizarea acestei direcții nu este atribuită unei instituții, dar mai degrabă unui mod de a gândi care cuprinde aplicarea obiectivă a metodei științifice în interesele sociale și permiterea prosperității fără limite de îndată ce se ivesc noi eficientizări.

Considerații Generale

În perspectiva mișcării, societatea contemporană a devenit detașată față de lumea fizică, cu tehnici de producere, distribuire și repartizare sociale care nu au nici o relație cu mediul înconjurător sau cu cunoștințele științifice din prezent la adresa sănătății publice și sustenanței mediului.

Consum Ciclic

Ca exemplu, folosirea noastră a unui sistem monetar bazat pe profit și care rulează în funcție de creșterea economică cauzează daune semnificative mediului și valorilor umane. Întregul sistem economic global necesită ”consum ciclic”, însemnând că e necesară circulația neîntreruptă a banilor pentru a prospera. Prin asta se înțelege că noi bunuri și servicii trebuie introduse în continuu, indiferent de starea mediului și de trebuința acestor lucruri. Această abordare perpetuă are un defect inerent în legătură cu resursele disponibile, care cu toții știm că sunt finite, planeta noastră putând fi considerată ca fiind un sistem închis. Nevoia de a consuma în mod constant pentru a menține o rată mică de șomaj și deci de a ține sistemul monetar de piață în funcțiune este considerată ca fiind ”eco-cid” (eco → ecologie, cid → suicid).

Scopul unei economii, conform definiției sale, este de a conserva resursele disponibile în mod strategic și de a crea eficiență. Sistemul prezent în ziua de astăzi cere opusul acestei definiții.

Dezvoltarea nemărginită

Modelul pieței monetare este bazat asupra banilor care sunt tratați ca utilitate și originea-i fiind în creanță; vândut pentru dobândă. Aceasta este considerată ca fiind o schemă ponzi (o operațiune investițională frauduloasă). De fiecare dată ce această utilitate (banii) este vândută (împrumuturi bancare), trebuie restituită (creanță) într-o sumă mai mare cerută ca taxă pentru profit (dobândă). Problema este că valoarea dobânzii nu există în întregime în stocul monetar. Cu alte cuvinte, falimentul și carența nu sunt produse secundare, mai degrabă sunt inevitabile, deoarece creanța va fi întotdeauna mai mare decât banii existenți în sistem. Aceasta cauzează penurie monetară severă care opresează populații întregi la nivele multiple.

Valoarea Penuriei

Îndeosebi, scopul inerent sistemului monetar dobândește un avantaj strategic din penurie. Asta înseamnă că resursele epuizate aduc un beneficiu industriei pe termen scurt deoarece se poate cere mai mult la vânzare pentru respectiva resursă. Aceasta este contextual legii monetare al cererii și ofertei, deci ”valoarea” în știința economică. Valoarea respectivă creează un stimulent pervers de a ignora problemele mediului înconjurător și consecințele care creează penurie, nemaivorbind de susținerea inutilă a privării umane. Acest sistem nu poate asigura nevoile tuturor deoarece nu este eficient din punct de vedere financiar pentru a putea atinge acel țel, deoarece problemele și ineficiențe cauzate sunt un stimulent pentru profit.

În mod asemănător, sistemul necesită interes constant din partea consumatorilor pentru a funcționa. Cu cât sunt mai mulți pacienți suferinzi de cancer sau autoturisme ce se defectează, cu atât economia va prospera în urma la rectificarea acestora. De asemenea aceasta cauzează nepăsare la adresa bunăstarii umane și a mediului. Sustenabilitatea, eficiența și conservarea resurselor sunt termenii dușmani a acestui sistem și model.

Eficacitatea Prețului și Demodarea Iresponsabilă

Mai există de asemenea mecanismul eficacității prețului, care necesită reducerea costurilor unui produs sau serviciu pentru a rămâne ”competitiv” pe piață. Fiecare produs creat de o companie în ziua de astăzi este numaidecât inferior din construcție din pricina exigenței pieței de a tăia costurile de producție în favoarea scăderii prețului la cumpărare. Aceasta în mod automat reduce calitatea oricărui produs. Crearea unei metode propice din punct de vedere strategic sau a unui produs care să reziste mult timp în societatea de astăzi este imposibilă, care se poate traduce în pierderi cumplite de resurse și timp. De asemeni, același mecanism consolidează indiferența față de mediu, epuizare a resurselor și poluare, lucruri des întâlnite în lumea de astăzi, printre altele.

Pierderea și Oprimarea Resurselor Umane

La adresa profesiilor din zilele noastre, suntem nevoiți să ne întrebăm de necesitatea acestora și ce beneficii aduc. Realitatea este că majoritatea locurilor de muncă din ziua de astăzi nu sunt în directă legătură cu necesitățile vieții. Mai degrabă majoritatea sunt amestecuri artificiale create cu scopul de a ține oamenii angajați pentru a le menține puterea de cumpărare într-un mediu unde tehnologia continuă se extindă exponențial, eliminând oamenii din producție.

În politica de astăzi, este des întâlnit să se vorbească despre creerea de slujbe. În teorie, se poate face o profesie din a plăti oameni să stea într-o cameră și să testeze gumă de mestecat pentru o zi întreagă, în fiecare zi, dar este asta o întrebuințare potrivită pentru capacitatea umană? Sau este necesar să o retrogradăm prin oricare din așa-zise ”slujbe” simple doar din motive economice, indiferent de ce contribuie actualmente la dezvoltarea personală și socială a angajatului?

Această situație devine din ce în ce mai bizară ca mod de raționalizare când realizăm că mecanizarea nu numai ne eliberează de muncă, este chiar mai eficientă și rodnică cu ajutorul avansării științei și tehnologiei.

La un alt nivel, realitatea că fiecare om trebuie să fie pus în poziția de robie sub o companie sau client pentru a obține un venit ca apoi să îl folosească pentru a cumpăra necesitățile vieții nu doar perpetuează irosirea capacității și vieții umane, este de asemenea o formă de oprimare. Dacă combinăm ”dezvoltarea infinită” menționată mai sus cu presiunea exercitată de creanță care e inerentă acestui sistem, vedem o formă structurală de oprimare a claselor inferioare din societate (care au cele mai multe datorii și sunt cei care au nevoie de cel mai mult timp de a procura venituri).

După cum am discutat mai devreme, avansările științei și tehnologiei ne-au arătat că suntem capabili să automatizăm multe din locurile de muncă prezente. Cu cât aplicăm mai mult mecanizarea muncii, cu atât devenim mai productivi. Așadar nu este doar neglijent din partea noastră să ne irosim viețile prin a ospăta la restaurant, lucra într-un supermarket ca un casier(iță), repara mașini, sau orice alte activități repetitive și monotone, este de asemenea complet iresponsabil ca noi să nu aplicăm tehnici de mecanizare actuală la toate industriile (unde este posibil). Aceasta este o metodă eficace de a atinge echilibrul și belșugul pentru toată populația lumii, prin asta reducând dezechilibrul ce dă naștere delictelor prezente în societatea de astăzi.

Cert este că, sistemul de piață nu se poate auto susține pe deplin deoarece companiile componente sistemului vor continua să economisească prin automatizare, înlocuind munca umană, care la rândul ei elimină puterea de cumpărare, continuând cu reducerea dezvoltării, lucru ce definește acest sistem.

În cele din urmă, societatea de astăzi ar avea acces la tehnologii avansate care cu ușurință ar putea să procure destule resurse pentru toți locuitorii planetei. Aceasta este posibilă doar prin implementarea unei economii bazate pe administrarea resurselor în mod științific și prin aplicarea cunoștințelor științifice moderne. Întocmai scopul mișcării Zeitgeist este de a crea o sensibilitate globală la adresa problemelor contemporane, aceasta contribuind la tranziția societății noastre spre un viitor sustenabil.

Comments are closed.